Motivele pentru care nu avem televiziune de calitate: ipocrizia românului ”sătul” de tabloid

În ultima vreme aud tot mai des că televiziunea îndobitocește oamenii, că sunt numai mizerii pe micile ecrane, că se promovează non valorile și că sunt pline emisiunile de vedete de carton, că nu există programe culturale și copiii nu primesc un strop de educație uitându-se la televizor. Iar lista poate continua.

[related]

Sunt perfect de acord că toate cele de mai sus se întâmplă. Dar cred că mulți pierd din vedere că principalii vinovați suntem tot noi, telespectatorii. Pentru că e o naivitate să crezi că oamenii care fac astfel de programe țin cont de moralitate.

În primul rând, să crezi că televiziunea (cu excepția postului public, dar și aici e discutabil) are rolul principal de a educa este iarăși o dovadă de naivitate. Nu! Educația o primim în familie și pe băncile școlii. Televiziunea este o afacere ca oricare alta. Din acest motiv, oamenii care conduc sau au condus televiziuni nu sunt intelectuali, ci se numesc moguli media. Poate că au fost oameni cu viziune, dar țelul a fost profitul și, în unele cazuri, calitatea programelor (iar aici mă refer la producție) abia apoi (sau deloc) conținutul.

Principalele funcții ale televiziunii sunt informarea și distrarea publicului, după cum am fost învățați și la Facultatea de Jurnalism. Bineînțeles că toate programele televiziunilor educă, dar chiar aici este problema: la fel ca cea primită în familie sau la școală, educația poate fi bună sau rea, în funcție de unde alegi să te oprești din butonat telecomanda.

Avem și emisiuni educative, care au puterea de a schimba legi, mentalități, vieți, cum ar fi „România, te iubesc!“ (în viziunea mea, cea mai bună emisiune de anchete și reportaje). Dar mă gândesc dacă acest proiect ar mai fi fost continuat dacă nu înregistra cifre de audiență bune. Poate că da, poate că nu. Înclin să cred că nu, având în vedere că Dan C. Mihăilescum „Omul care aduce cartea“, a fost scos de pe post.

Dumnealui, la momentul respectiv, spunea așa: „Mi se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a curma existenţa unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspră, infinit discutabilă, dar, prin aceasta, nu mai puţin acceptabilă.“ Și să nu uităm că Andi Moisescu s-a văzut nevoit să-și autofinanțeze emisiunea Apropo TV, emisiune foarte bună, de altfel. Un alt exemplu bun ar fi „Starea Nației“ prezentată de Dragoș Pătraru, care le are pe toate: informație, educație și distracție.

”Bineînțeles că toate programele televiziunilor educă, dar chiar aici este problema: la fel ca cea primită în familie sau la școală, educația poate fi bună sau rea, în funcție de unde alegi să te oprești din butonat telecomanda.”

În al doilea rând, există o nesfârșită și enervantă ipocrizie în rândul telespectatorilor. Toți suntem nemulțumiți, nimeni nu face nimic (exceptând lamentările și înjurăturile de pe Facebook). Dacă te-ai săturat de mizeriile televizate, există o soluție: faci reclamație la Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Știu, o să spuneți că membrii CNA sunt incompetenți, că se fac preș în fața televiziunilor. Sincer, cred că sunt doar scuze. Pentru că întotdeauna e mai simplu să te plângi decât să iei atitudine.

Da, CNA-ul nu a fost cea mai eficientă instituție ce servește interesul public, la fel ca multe altele, dar e obligat să ia în considerare orice plângere și să analizeze cazul. Dacă fiecare om care își strigă nemulțumirea față de programele îndoielnice ar face-o în scris, printr-o plângere la CNA, de fiecare dată când sesizează un derapaj, nu credeți că s-ar produce o schimbare? În cel mai rău caz, măcar i-am mai trezi pe membrii CNA din letargie și le-am reaminti de ce sunt acolo, s-ar mai da amenzi și, implicit, s-ar mai strânge bani la bugetul de stat.

”V-ați întrebat vreodată ce s-ar întâmpla cu programele astea toxice dacă nu ar mai face rating? Ar dispărea.”

În al treilea rând, cei mai enervanți sunt cei care cred, fără drept de apel, că publicul consumă ce i se dă, prin urmare asta e cauza pentru care românii se uită în număr atât de mare la emisiuni de tip tabloid. Total greșit! Telespectatorul are libertatea deplină de a alege. Are discernământ. V-ați întrebat vreodată ce s-ar întâmpla cu programele astea toxice dacă nu ar mai face rating? Ar dispărea. Și acest lucru ar fi posibil, culmea!, prin educarea corespunzătoare a generațiilor care vin, prin dezvoltarea capacității de a distinge între calitate și imbecilitate.

Și, în ultimul rând, sunt mulți care își canalizează toată revolta în mesaje jignitoare adresate realizatorilor de tabloide. În general, nu cred că ei dau doi bani pe criticile voastre. Plus că nici nu mi se pare drept. Sigur că toți și-au asumat acest tip de televiziune, iar acest lucru poate spune multe despre caracterul omului, dar să nu pierdem din vedere că, în realitate, sunt mult mai mulți vinovați, pentru că o emisiune nu înseamnă doar prezentatorul.

Da, televiziunile dau spectacole ieftine, spun glume grosolane, scot în față invitați ce folosesc un limbaj suburban și nimeni nu intervine. Da, toate aceste lucruri se întâmplă. Se întâmplă, dar cu complicitatea noastră.